“Prea târziu prea devreme E prea târziu prea devreme.” Ceea ce ai citit sunt nişte versuri scrise de Kazi Ploae, un om care mă fascinează, dar probabil că voi aborda acest subiect altadată. De ce 6:16 dimineaţa? Pentru că nu pot să adorm. Nu beau cafea prea des dar totuşi nu pot să închid ochii. Mintea îmi joacă feste. Stau ca o bufniţă în miez de noapte şi mă gândesc la diferite lucruri, însă chiar dacă asta mă nelinişteşte trebuie să admit că “noaptea e un sfetnic bun când vorbeşti cu pereţii” ( Cheloo – Unde se termină visele ). Obişnuiam să urmăresc un film, un episod de serial sau pur şi simplu să ascult muzică până ce oboseam şi inevitabil urma să “dau un cap la pernă” şi să adorm. Nu mai ţine! Am trecut la 2 filme. Gândurile mă bântuie. Mă gândesc la unele decizii pe care le-am făcut. Mă gândesc adeseori la viitor. Cum putem fi aşa de liniştiţi când viitorul este aşa de nesigur. M-am schimbat prea mult intr-o perioadă prea scurtă de timp. Astăzi am urmarit 7 episoade dintr-un serial. Un episod are o lungime aproximativă de 45 de minute. 7 x 45 min. = 315 min. 315 min. / 60 min. = 5 h 25 min. 5 afurisite de ore în care m-am uitat la un serial că să îmi iau gândul de la ce îmi poate debita mintea. Şi totuşi este trecut de ora 6 şi nu mi-e somn. Se întampla în perioada asta a anului după ce toate nopţile astea din preajma sarbatorilor ramân singure deoarece nimeni nu prea doarme dar deja a trecut o săptămână. M-am gândit că poate nu sunt obosit dar teoria asta iese din schemă. Azi…defapt ieri (conform orei actuale) am ieşit din casă şi am schiat, deci ar trebui să fiu puţin obosit. Multe persoane îmi spun că nu sunt suficient de matur pentru vârsta mea dar atunci de unde vin toate aceste gânduri? Vreau să dispară… Editare 6:53 : În timp ce editam acestă postare mi s-a facut somn. Se pare că scrisul are mai mare succes decât vizionarea unui film.
Insomnii 